Manifestul Guerilla Open Acces

Manifestul Guerilla Open Acces
Aaron Swartz, July 2008, Eremo, Italy

Informația este putere. Dar, ca orice putere, este dorită de anumiți oameni care vor să o dețină pentru ei. Întregul patrimoniul științific și cultural al omenirii, publicat de-a lungul secolelor în cărți și pubicații, trece printr-un proces intens de digitizare și este deținut de corporații private. Vrei să citești articolele care explică cele mai faimoase rezultate ale dezvoltării științifice? Va trebui să plătești foarte mulți bani unor publisheri precum Reed Elsevier.

Sunt oameni care se luptă să schimbe acest lucru. Mișcarea Open Access combate vehement cedarea de către oamenii de știință a drepturilor de autor pentru lucrările lor academice unor companii private și îi încurajează să își publice lucrările pe ntIernet, astfel încât să poată fi accesate de oricine. Dar chiar și în cele mai optimiste scenarii, munca celor din Open Acces va da rezultate cu lucrări publicate în viitor. Tot ce s-a publicat până acum este pierdut.

Acesta este un preț prea mare. Să forțezi academicienii să plătească pentru a citi lucrările colegilor lor? Să scanezi biblioteci întregi și să îi lași doar pe cei de la Google să le citească? Să oferi acces la articole științifice unor universități de elită din Lumea Bună dar nu și unor copii din Global South? Este revoltător și inacceptabil.

“Sunt de acord”, spun mulți, “dar ce putem face? Companiile dețin drepturile de autor, fac enorm de mulți bani taxând accesul și acționează în cadru legal – nu putem face nimic să îi oprim”. Dar este ceva ce putem face, ceva ce deja se face: putem să ripostăm.

Cei care au acces la aceste resurse – studenți, bibliotecari, oameni de știință – vi s-a acordat un privilegiu. Vă puteți ospăta la acest banchet de cunoaștere în timp ce restul lumii rămâne pe dinafară. Dar nu este nevoie – și, din punct de vedere moral, nu aveți voie să păstrați acest privilegiu doar pentru voi. Aveți datoria de a-l împărtăși cu restul lumii. Și aveți: schimb de parole cu colegii, completați cereri de download pentru prieteni.

Între timp, cei care au fost lăsați pe dinafară nu stau cu mâna în sân. V-ați strecurat prin găuri și ați sărit garduri, eliberând informația blocată de publisheri și împărtășind-o cu prietenii voștri.

Dar toate aceste acțiuni rămân în obscuritate, ascunse în underground. Se numește furt sau piraterie, ca și cum împărtășirea cunoașterii este echivalentul moral al jefuirii unui vas și uciderii echipajului. Dar punerea la comun a informației nu este imorală – este un imperativ moral. Doar cei orbiți de lăcomie ar refuza să permită unui prieten să-și facă o copie.

Marile corporații, desigur, sunt orbite de lăcomie. Legile sub care operează impun asta – acționarii s-ar revolta altminteri. Politicienii pe care i-au cumpărat îi susțin, votând legi care le oferă puterea exclusivă de a decide cine primește o copie.

Nu există dreptate în respectarea unor legi nedrepte. Este timpul să ieșim în față și, în marea tradiție a nesupunerii civice, să ne declarăm opoziția față de acest furt privat al culturii publice.

Trebuie să luăm informația, oriunde ar fi stocată, să o copiem și să o punem la dispoziția lumii întregi. Trebuie să luăm ce nu este protejat de copyright și să adăugăm la arhivă. Trebuie să cumpărăm baze de date secrete și să le punem pe Web. Să downloadăm revistele de știință și să le urcăm pe rețele de file sharing. Trebuie să luptăm pentru Guerilla Open Acces.

Cu destui ca noi în întreaga lume, nu vom face doar să lansăm un mesaj puternic care se opune privatizării cunoașterii – o vom face o chestiune care ține de trecut. Ni te alături?

via

Lonely and competitive

I see too many lonely people failing to get out of their misery by using their task+career+fame-oriented skills (directly, or as a reference). To deal with this problem, they must understand that these „values” are competitive by definition, and cannot provide genuine sympathy/empathy no matter how hard they try, or how creatively they combine them.

What they really need, is a deep change in their mentality, that goes beyond (and cancels) concepts like scarcity, individualism, and idolatry.

This is a draft, and hopefully I will update it later.

Protestez, deci exist.

foto de igu.ro

De 5 zile, români de toate vârstele și din toate mediile protestează în stradă pentru că s-au săturat de mizerie (materială, civică, morală,), iar politicienii împreună cu presa își dau calde și emit teorii fantasmagorice despre motivele pentru care a ieșit poporul în stradă. Poftim!? Hai să le iluminăm deci mințile, întunecate de mocirla în care se scaldă:

Eu protestez pentru că nu mai vreau să aud de copii care se sinucid sau care se prostituează, pentru că au fost lăsați de izbeliște de parinții plecați în Italia și Spania ca să le poată asigura un trai decent.

Protestez pentru că m-am săturat să fiu umilit la toate ghișeele statului de inculți cu 4 clase care au fost puși acolo doar pentru că sunt rudele cuiva din sistem.

Protestez pentru că nu mai vreau să fiu luat de prost de toți lingăii și de toate tutele care-și dau cu părerea în presă. Sunt prea scârbit ca să mai rezist să văd dejecțiile pe care le prezentă ei în primetime drept modele de urmat.

Vreau să-mi fie fie respectate drepturile de polițiști, jandarmi și vameși, și să nu trebuiască să dau șpagă pentru că organul își permite să facă abuz de lege știind că nu-și riscă decât meseria de gabor, și nici măcar o zi de închisoare.

Vreau să nu-mi mai pună statul sechestru pe firmă din cauză că nu mi-am plătit tva-ul la o factură pe care nu am încasat încă banii, în timp ce marii evazioniști își trec profitul dintr-o firmă în alta până în off-shore și primesc din partea statului rambursări de tva cu 7-8 zerouri, în euro.

Vreau să respir aer curat, nu să fiu umplut de praf de toți constructorii care pentru o mică șpagă la primărie își permit să-și bată joc de curățenia și de arhitectura orașului. Vreau să existe o strategie de dezvoltare urbană pe termen lung, și să nu se mai construiască la întâmplare, cum s-au făcut hypermarket-urile care blochează traficul prin centrul Bucureștiului.

Vreau să nu mai pierd ore înșir  în trafic pentru că Videanu are chef să schimbe bordurile puse acum 3 luni. Vreau să nu mai plătesc taxe auto mai mari decât valoarea mașinii, taxe de drum la barieră pe care le plătesc deja în bugetul de asfaltări, în benzină, și în vignetă, ca apoi să mi se spună că iarna nu-i ca vara!

Vreau să nu fiu nevoit să-mi repar mașina odată la câteva luni pentru că regii asfaltului lucrează în bătaie de joc, ca să le rămână ceva de muls și la anul, și la mulți ani, și vreau să nu-și mai bată Boc joc de inteligența mea cu tăierile lui de panglică la 20 de km de autostradă de parcă ar inaugura o linie de metrou București-Berlin.

Vreau sa nu mai fie omorâți oameni pe trecerea de pietoni de limuzine conduse de odrasle de bani gata care să doarmă apoi liniștite în puful de acasă.

Vreau să nu mai văd oameni condamnați la închisoare pe nedrept, și vreau să nu mai aud de infractori periculoși lăsați în libertate în timp ce procurorii apar la știri și declară nonșalant: „aaa, da.. a fot o eroare de procedură”.

Vreau să nu mai iau țeapă legal de la toate băncile și firmele de asigurări care-și permit să-și bată joc de banii și de timpul meu, fiind protejate „de sus” în schimbul unei „mașini de lux”.

Vreau să nu fiu obligat să fac evaziune fiscală ca să supraviețuiesc, pentru că sunt aruncat în corzi din toate direcțiile de un sistem cu cele mai multe taxe din Europa, avize, autorizații, ștampile, timbre, șamd. Vreau să nu mai plătesc taxă de protecție la fisc, sanepid și poliție, în timp ce șefii lor închid ochii la fraude de miliarde.

Vreau să nu se mai defrișeze păduri întregi cu acordul primului ministru, și apoi să văd sate măturate de inundații lăsând mii de oameni decenți în pragul disperării.

Vreau să mănânc pâine din grâu românesc și roșii cu gust de roșii de la Agricultorul Român care acum este silit la subzistență de stat, de mafia din piețe, și de importatorii care aduc usturoi din China și pulpe de la americani, înghețate acum 30 de ani.

Vreau să nu mai plătesc pentru același produs de 3 ori mai mult decât dacă l-aș lua din altă țară. Vreau să nu mi se spună de la protectia consumatorului „nu avem ce să le facem, sunt acoperiți legal”.

Vreau să am încredere în sistemul sanitar, și să nu-mi fie teamă că mă pot întoarce de la niște banale analize cu cine știe ce boală incurabilă din cauza lipsurilor din spitale. Vreau să nu mai moară oameni cu zile din cauză că producătorii de medicamente modifică legile după cum le dictează acționarii.

Vreau să am unde să-mi trimit copiii la școală, și vreau să am încredere că acolo sunt îndrumați de pedagogi competenți, care să-i învețe în primul rând să gândească, și nu cum să memoreze, să facă sex, și să tragă legale.

Vreau să n-o mai văd pe Udrea cum mă sfidează din reviste glossy în timp ce eu sunt obligat să dau triplu pe o vacanță pentru simplul motiv că vreau să rămân în țară.

Vreau să fiu reprezentat în străinătate de oameni puternici, cu verticalitate, și nu să mă simt umilit când în parlamentul european vorbește în numele meu un cioban latifundiar sau o pițipoancă agramată.

Vreau niște legi de bun simț, și un sistem care să le aplice, și să mă protejeze de toți escrocii care au ajuns să facă ce vor ei aici, fără să-i deranjeze nimeni.

Vreau să nu mai aud de FMI, de criză, sau de cifrele pe care mi le aruncați voi în față ca să vă justificați incompetența. Nu dau doi bani nici pe voi, și nici pe demisia voastră, nici pe funcția voastră, nici pe partidul din care faceți parte. Sunteți toți la fel! Iar eu vreau să fiu reprezentat de niște oameni care promovează valoarea și performanța, nu mediocritatea, corupția și ipocrizia. Niște Oameni competenți și cu bun simț, care să ne respecte, și să ne lase să trăim în țara asta fără să ne pierdem demnitatea, sănătatea, mințile, și orice principiu moral.

Vreau să exist în România! Pentru asta asta protestez.

Moștenirea clandestină

Dincolo de bogăția materială sau de statutul nostru social, oriunde ne vom duce în lume vom fi români. Iar moștenirea identității românești o vom transmite mai departe, și o vom păstra în noi pînă vom muri, fie că vrem sau nu, fie că suntem sau nu conștienți de asta. Drept urmare, avem o datorie față de noi înșine să ne opunem mancurtizării, iar pentru asta trebuie în primul rând să ne cunoaștem istoria.

Ultima parte a documentarului Moștenirea clandestină difuzat pe TVR1 (părțile 1,2,3 aici)

Din păcate au rămas puțini cei care pot să mai depună mărturie, cum o face acest Om.

S-a strigat UNIRE !

Astazi Traian Basescu a fost la Chisinau unde a fost intampinat foarte frumos, romaneste, cu paine si sare. Site-ul privesc.eu a transmis live pe net conferinta de presa tinuta de T.B. si de presedintele interimar al Moldovei Mihai Ghimpu, iar pe chatul site-ului se striga in continuu UNIRE !

Din declaratii am retinut cateva lucruri importante, iar concluziile va rog sa le trageti voi 🙂

Primul lucru pe care l-a mentionat Base a fost nevoia de a avea o frontiera mai relaxata iar cetatenii care vor sa calatoreasca intre cele doua tari sa nu mai fie nevoiti sa mearga pana la Chisinau (Bucuresti) pentru a putea face rost de viza.

Mai departe, a vorbit despre acordarea cetateniei romanilor din Moldova, pana la a 3-a generatie – specificand ca este vorba de cei care au fost deposedati abuziv de cetatenia romana. Practic, toata populatia de etnie romana din Moldova.

Ca si proiecte comune, ambii presedinti (nu-i asa ca e cam birocratic, doi presedinti la acelasi popor? si suntem satui de biorocratie!) au mentionat racordarea Moldovei la sistemul energetic al Romaniei (inaugurarea in 2010 unei linii electrice de 110kw, si racordarea Moldovei la sistemul de gaze romanesc)

Intrebati de un ziarist ce se va intampla cu situatia din Transnistria, Mihai Ghimpu a mentionat ca nu e normal ca logistica de razboi si personal strain sa fie prezenta pe teritoriul altei tari, si ca usor usor usor vor pleca de-acolo. De aici se poate concluziona ca Putin nu este deloc strain de situatie – de altfel analistii politici rusi au declarat de mai multe ori ca Rusia nu e interesata sa controleze teritorial tarile non-slave. Mai ales ca, prin excesele sale, regimul Voronin  a reusit sa faca Moldova din ce in ce mai neprofitabila pentru Kremlin.

Bineinteles ca Basescu a evitat elegant sa declare ceva despre problema Transnistriei, mentionand chiar (cu zambetul pe buze) ca nu se amesteca in treburile interne ale altui stat. Auzisem ca are de gand sa intre in istorie,  iar astazi chiar mi-a placut despre dinsu.

A mai scris pe subiect Laura Cernahoschi, si astept in continuare reactii cu care voi updata acest post.

Realitatea : moldovenii au scandat „Băsescu” şi „Unire”